Întârziere

Dacă iubirea noastră ar fi fost un ceas,
aș spune c-am ajuns târziu:
când se făcuse moarte-n timp.

Read more

Advertisements

Frica unei marionete

”…mami, eu câteodată mă trezesc noaptea și-mi cade un maldăr de gânduri pe suflet. Și mi-e frică. Și frica nu mă mai lasă să dorm….„

Read more

Eu nu am televizor acasă

 

Domnule profesor, eu nu am televizor acasă, nu pot să-mi fac tema…

Aud revolte țățești în jurul meu: cum să n-ai televizor acasă?, Doamne dar eu nu pot să stau o zi fără să nu aprind televizorul, Fato ești dusă cu capu’… Și părinții tăi nu se uită la TV?Dar tu în ce lume trăiești?

Read more

Urc dealul spre mânăstire

Urc dealul spre mânăstirea la poalele căreia îngenuchează Dunărea. Miroase a primăvara și deși ciripitul păsărilor, acolo sus, lângă cruce, par clopote ce sună a viață, am impresia că în ciuda primăverii, vine iarna, că dinspre lumea reală bat clopotele morții.  Și suuuună moartea dinspre occident atât de-asurzitor că parcă întreaga Europă se zguduie. Și se cutremură pereții lumii, și se răstoarnă totul, c-acum susul e jos, și josul e sus.  M-am întins pe pământul umed, făcându-mi crucea pernă, și de-atâta plictiseală și-amărăciune, aș fi vrut să omor zborul unei păsări, să-l beau, atâta sete ce mi-era de libertate. Uitasem totuși, că până și păsările au limite la granița cu cerul. Ș-atunci mi-am spus…Omul e mai liber ca pasarea cerului, căci limita sa, e dincolo de-a lor. Răzbate cerul. Libertatea, ca și dreptatea omului, se află dincolo nori, o ține Dumnezeu în palme.

Read more

Cuvintele mucenițe

 

Câte cuvinte își vor mai afla sfârșitul sub tăieturile mele obraznice până ce am să reușesc să ordonez ceea ce vreau să spun?  Din mine mor în fiecare clipă fraze interminabile. Se îneacă în cerneală și furie, altele pier sub ștersături de parcă n-au existat niciodată. Dacă au și cuvintele un rai ș-un iad al lor? Dacă raiul cuvintelor e atunci când ajung în sufletul omului culcându-și somnul pe patul iubirii, în înțelegere? Și dacă iadul cuvintelor e când trec prin auzul cuiva murind, de fapt, neauzite? Și iaca de ce m-am hotărât să nu-mi mai omor cuvintele pe oamenii care nu le ascultă.

Read more

O blondă și-o bicicletă

O blondă pe-o bicicletă își pedala sufletul;
vântul pe pielea-i bronzată îi gâdila râsetul.
O blondă pe-o bicicletă asculta Led Zeppelin
strigând amorului în șoaptă: Unde ești? că vin!
O blondă pe-o bicicletă mergea încet, cu ochii-nchiși,
văzând-o suferind în taină, norii se dădeau învinși.

Read more

Orașul în care nu se întâmplă nimic

Norocul meu e acela că m-am născut în orașul în care nu se întâmplă mai nimic. În orașul cu blocuri livide, străzi cenușii și parcuri mâncate de vreme, unde nici soarele nu se căznește să răsară, ci numai Dunărea, singură, de mii de ani, respiră și visează visele zorilor. Parcă numai eu și Dunărea ne întâmplăm sub orizontul care atârnă deasupra micului oraș anost, planetă locuită de roboți triști…

Read more

La crucea de la mânăstire

12355794_178036119216557_338199133_o

 

La crucea de la mânăstire a stat timpul în loc.
Mai mult ca niciodată, azi iarăși te invoc.

Pe crucea de la mânăstire văd nevăzute cuie.
Azi iar ipochimeni, pe ea vor să te suie.

La crucea de la mânăstire, mă plec și-mă-nchin Ție.
Cu lacrimi cânt a mea nevolnicie.

Pe crucea de la mânăstire respiră-un bob de rouă.
E frig și-i ger. Arată-ni-te nouă.

La crucea de la mânăstire se vede Dunărea cum curge.
Mă iau la trântă cu păcatul… Uite răni și uite sânge…

Pe crucea de la mânăstire mi-am lăsat sărutul.
În el mi-am pus credința, căci ea mi-i tot avutul.

La crucea de la mânăstire am șezut ș-am plâns.
Dar starețul văzând, cu vorbe dulci m-a uns.

La crucea de la mânăstire, lumea-i așa departe.
Pe crucea de la mânăstire, te simt tot mai aproape.