astăzi m-am dus la poliție să-mi scot cazier,
am fost la o probă de casting,
am ajuns acasă și mi-am dat seama că nu-i nimic în frigider,
m-am dus la piața obor să-mi cumpăr fructe
și am mâncat niște caise.
mi-am adus aminte când eram mică și furam caise din copac și tanti verginica ieșea pe geam și țipa la noi.
n-au gust caisele ca atunci când le furi din pom ș-alergi cu ele în poală.

apoi mi-am aprins o țigară și mi-am amintit că trebuie să merg la bancă.
am stat la o coadă de jumătate de oră și m-am uitat în portofel. mi-era cald și mă gândeam că ar trebui să-ncep să fac bani.
vine ziua când tre-să plătesc întreținerea și-s în urmă pe două luni.

umblam azi cu sacoșile alea care mă cocoșau, “pe ce naiba am dat 30 de lei, mă frate, că se duc banii ăștia…”
“-iubita”, strigă unul la mine, “te-ajut cu căratul?”
“-da’ ce? arăt de parcă nu mă descurc?”
“-cam da”.
m-am așezat pe-o bancă, mi-am aprins o țigară și mi-am zis: Doamne, că tare aș vrea să cresc mică.
mi-am amintit că acu’ vreo câteva luni, m-am dus și eu pentru prima oară să dau apometrele. cum nu știam să le citesc, le-am făcut poze.
am ajuns la administrator și mi-a zis “domnișoară, câți ani ai?”,
“20”,
“păi mă domnișoară, mă, cum să faci poză la capacele de la apometre, eu ce să citesc aici?”,
m-am înroșit toată, am coborât 10 etaje, cartofii mi se arseseră pe foc,
‘fir-ar ea să fie de treabă că oricât mă vreau femeie,
sunt tot un copil tolomac.’

mi-era cald și nu știu, m-a apucat un dor să fiu mică și să n-aud de facturi, apometre, piață, mâncare, bani, repetiții, nimica, voiam doar să fiu mică și să adorm pe canapeaua din sufragerie și tata să mă ducă în dormitor, să nu știu dimineața cum am ajuns acolo;
voiam să fiu mică să-mi dea mama 2 lei la pachet la școală și cu ăia doi lei să-mi iau și corn, și apă, și mentosane și o eugenie.
voiam să fiu mică, în micul meu orășel și să alergăm în tălpile goale.
voiam să fiu mică și să găsesc piureul fierbinte în farfurie făcut de mami…

ce clișeu.

pe asfaltul din fața blocului e desenat un șotron dar cu mult mai multe pătrățele decât obișnuiam să-l facem noi.
cam așa aș fi vrut să-mi prelungesc și eu copilăria.
ca șotronul de pe o alee din Bucureștiul care mă-ndrepărtează de casă.

 

Sotron-Julio-Cortazar.jpg

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s