Domnule profesor, eu nu am televizor acasă, nu pot să-mi fac tema…

Aud revolte țățești în jurul meu: cum să n-ai televizor acasă?, Doamne dar eu nu pot să stau o zi fără să nu aprind televizorul, Fato ești dusă cu capu’… Și părinții tăi nu se uită la TV?Dar tu în ce lume trăiești?

Tac numai, ce să le spun? Adevărul?

Când eram copil părinții mei nu mi-au cumpărat televizor în camera. Mergeam în vizite la colegi și muream după zumzetul din surdină al televizorului. Răsuna din toate camerele. Vedeam televizoare în bucătării, în dormitoare, în sufragerii iar pe mine, venind dintr-o casă cu un singur televizor -și ăla abia folosit- mă fascina cum oamenii cumpără atâtea televizoare.

Pentru mine în copilărie televizorul a fost jucăria care nu mi s-a dat niciodată. La nicio aniversare. După nicio rugăciune. Nici măcar Moș Crăciun nu s-a îndurat. Țin minte că era în apropierea de ziua mea și ni se stricase amărâtul ăla de televizor. Să fi avut vreo zece ani. Am trăit momente de adevărată tensiune: întâi pentru că nu aveam televizor, ș-apoi fiindcă nu-mi venea nicio idee cum să-mi ascund biblioteca. Era mare. Iar în ochii mei de copil era gigantică. Erau pereți întregi plini de cărți și erau camere lipsite de televizoare! Am tăiat de pe listă invitații mai simandicoși care ar fi putut afla că am cărți  în loc de televizor. Eram de-o prostie imensă. Iar ceea ce mi se părea cel mai ciudat era că acest televizor, care devenise o obsesie, se găsea în număr mare la familii de toate felurile: mai înstărite, mai puțin înstărite… Și mă mira. Pentru că noi nu eram nici bogați dar nici săraci, și totuși n-aveam decât un televizor vechi și urât! Ani la rândul, fără să o rostesc, am purtat în gânduri întrebarea: de ce nu-mi cumpăra părinții mei și mie un televizor în cameră?

Mi-am amintit de acest episod al copilăriei mele traumatizate în timp ce mă uitam din greșeală, sau să-i zic din întâmplare,  la acea mașină de spălat creiere. Era o știre despre imigranți. Pe marele ecran vedeam imagini menite să înduioșeze, mai-mai să-l facă pe cretin să verse o lacrimă, spălăt pe creier cum e. Reporterițele, suferinde și cu voci sugrumate de durerea bieților copii și –chipurile- a bieților oameni care mâine-poimâine vor sfârșia întreaga Europă, mă făceau să-mi fie lehamite. Ș-atunci mă gândesc la oamenii care au ca sursă de informare televizorul… și m-a cuprins o milă…

Mă gândesc adesea la tinerii de vârsta mea. Cei pentru care a nu avea televizor înseamnă a veni de pe altă lume. Mă gândesc la generația mea și la generațiile care vin din urmă, sunt tineri  care aud în școli sau în familii sau oriunde, informații eronate cu care trăiesc pentru totdeauna.Și  odată ce o idee se prinde de tine, te lepezi cu greu de ea. Generația mea e condamnată la neinformare. Paradoxal! Cât de paradoxal! Când într-o lume în care pare să te servească universul pe tavă cu toate adevărurile și minciunile omenirii, simt cum fac parte dintr-o generația condamnată la neștiință, la incultură, la manipulare.

Locuiesc într-un oraș mic, merg la un liceu unde întâlesc copii din toate mediile, de la sate, din oraș, și privesc. Generației mele îi sunt servite minciuni delicioase la un pahar de ceai din care sorbim mierea unui adevăr sucit cu susul în jos.

Spre exemplu, avem ca materie de studiu un opțional numit Educație interculturală, unde învățam despre importanța multiculturalismului, dar nimeni nu spune ce-nseamnă aceasta cu adevărat, în vremurile pe care le trăim.  E bine, proștilor, să fiți toți tot o apă ș-un pământ! E bine, prostănacilor, înghițiți-o și p-asta! Ca și p-aia cu homosexualii! E o lume a drepturilor și a libertăților, ei de ce să nu se căsătorească?  Ar exista câteva argumente, dar la religie nu-și mai bat capul elevii să mai vină și să mai afle că pe lume mai există și ceva moralitate de care ar trebui în primul rând să ne preocupăm până nu s-o duce naiba totul. Dați-o încolo, copii, de religie, că-i îndoctrinare, scoateți-o din școli că vă strică! Băgați educația sexuală, că s-ar putea ca astfel să nașteți oameni sănătoși, c-un adevărat fundament etic, creștin! Raiul ăsta, e un loc nițel plictisitor, să dam drumul la desfrânare în lume că și așa totul e neant mai apoi. Atâta prostituție sprituală că-mi vine să vărs. Cuvântări deșănțate ce ni se vâră pe gât iar prostul le înghite… Pentru un tânăr care aude pentru prima oară astfel de lucruri (și nu numai!), e cumplit, căci va trăi în beznă fără să știe adevărul e undeva departe, și mai rău, fără să-l caute. Căci nu va ști ca există acest adevăr. Ș-apoi dacă mai e și vreun ignorant, s-a zis cu el.

Uneori îmi simt ochii obosiți de-atâta stat la pândă după adevăr. Iar urechile mă dor, de-atât de mult ce le ciulesc ca să nu ratez esențialul. Și mintea coase și descoase zi și noapte gânduri de-i sângerează degetele. Obosesc…Zicea bunicul: tataie, n-ai făcut tu lumea strâmbă și nici n-ai s-o îndrepți. Știu, tataie, ți-aș zice de-ai mai fi. Mai scriu și eu să mă mai spovedesc hârtiei. Ce crezi, că am eu umeri suficient de puternici să car toată nebunia lumii? Acu’ c-am terminat cu curățirea revoltei, n-am decât să-mi agăț iar un zâmbet tâmp de suflet.  Eu știu   că undeva se moare. Undeva se plânge. Undeva se tocmesc planuri de distrugere a lumii. Undeva, frumoasa Europă încetează să mai fie. Undeva sfârșitul trebuie să moară să se nască un început. Undeva mi se pare că Europa respectă una din îndatoririle creștine: întoarce și celălalt obraz. Dar mie mi-e milă căci e plesnită cu furie. Undeva în adâncul meu mi se pare că prin toate câte se întâmplă, Europa își face penitența.  Undeva, încă mai sper că Europa e pasărea Phoenix și că are să reînvie, dacă nebunii ăștia de oameni nu i-or tăia de tot aripile învierii spirituale.

Dar undeva în, obosesc și eu la anii mei, să mă mai gândesc la răul ce nu poate fi stârpit. Undeva în mine, și eu sunt o biată Europă neajutorată, care imploră liniște…

brain_washing_box_by_graphic_resistance-d3cvfb0.png

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s