Nu ne mai jucăm pe terenul de joacă al Lui Dumnezeu:
omul detronează jocul Său, crezându-se vreun semizeu.
Înlocuim moralitatea cu libertatea de-a ne prăpădi…
naștem pe banda rulantă generații bolnave de copii.

Pe vremuri ne jucam de-a iubirea, adevărul și credința,
Azi, în bataie de joc, ne mutilăm ființa:
Din dragoste nu se mai naște-un el și-o ea:
Ci terfelim fără de milă familia.

 

Cândva, în jocul lui Dumnezeu se jucau fete și băieți:
Azi suntem numai genuri. Care mă bagă în sperieți.
Alergam după mântuire, julind genunchii-n rugăciune.
Mă tem că mi-este dat să văd cum lumea Sa apune.

Azi pe terenul de joacă al Lui Dumnezeu joacă roboți
E o tablă de șah în care la fel suntem toți:
Fără discriminări, fără năzuințe, ne îmbrăcăm în gri
Și ne supunem, trăindu-ne pe noi goi și pustii.

 

Am auzit că jocul se cheamă de-a corectitudinea politică:
De-atâta libertate, lovim cu blasfemii-n biserică…
Mai proști și mai străini de jocul scris de El
Trăim o libertate cu strămoși în Marx și Engels.

Ne păcălim, ne cerem drepturi pe care nu le-avem:
Pradă unei ideologii la nesfârșit cădem.
O-ntreagă Europă își leapăda haina creștină…
O-ntreagă Europă e pe cale să devină o ruină.

 

 

politically_incorrect_bumper_sticker-r93ed5602825a41e0bd40c9db8dba11c3_v9wht_8byvr_324.jpg

Advertisements

4 thoughts on “De-a corectitudinea politică

  1. De fiecare dată când te citesc mă simt nostalgică 🙂 În urmă cu ceva ani am scris şi eu nişte versuri şi poezia ta m-a făcut să-mi amintesc de ele.

    Regatul minciunilor ascunse sub pod
    S-a frânt decenţa într-o clipă pe un eşafod
    Şi se târăşte ca un vierme-ntre străini
    Rânjeşte soarta cu-ascuţiţii ei canini

    Trufia te salută din castelul deşucheat
    Nici nu clipeşti şi te-a îngenuncheat
    Şi timpul curge schiopătând cu silă
    S-a desenat ruşinea în a lui tristă pupilă

    Şi plâng speranţe cocoşate cu povara-n spate
    Senile visuri prăpădite cu brutalitate
    Ură,desfrâu,invidie şi nebunie
    E sufletul pierdut pe veci în jale şi-agonie

    Şi stă înlănţuită într-o temniţă şi şoapta
    Degeaba inocentă şi umilă i-a fost fapta
    Deşertăciunea e acum blazon
    Căci vrei nu vrei asta e moda de sezon

    Pe inimă se caţără o rece uscăciune
    Ţi-e capul tot mereu adâncă plecăciune
    S-a dărâmat dreptatea piatră după piatră
    Şi faci din viaţa ta smintită idolatră

    Minciuna stă zâmbind senin pe buze
    Şi adevărul se agită îngropat sub goale scuze
    Ai zice că Pandora şi-a deschis cutia
    Pe umerii nimicului se-agaţă temelia.

    PS: keep up the great work!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s