Nu vreau să mă gândesc la tine ca la un om mort.
Ci mă gândesc la tine ca la un suflet viu.
Printre atâtea trupuri vii cu suflete moarte,
Tu, trecut în neființă, ești mult mai viu ca toți.

Nu vreau să mă gândesc la tine ca la un om mort.
Ci îmi închipui că locuiești la capătul lumii,
Unde nu locuiesc oameni, ci îngeri.
Și dacă cineva mi-ar da adresa Raiului
Mi-aș face dorul stea și l-aș pune în cer,
s-ajungă la tine…
Nu vreau să mă gândesc la tine ca la un om mort.
Ci mă gândesc ca te-ai înjumătățit:
O parte își odihnește oasele sub pământ
Cealaltă iubește în cer. Din cer.
O parte ai lăsat nouă s-o plângem la mormânt,
Cealaltă ne face semne cu iz sfânt.
Nu vreau să mă gândesc la tine ca la un om mort.
Ci mă gândesc că tu ești flacara iar eu sunt ceara.
Când focul de tine mă topește,
Atunci știu că moartea nu-i decât viață în altă lume.
Nu vreau să mă gândesc la tine ca la un om mort.
Ci mă gândesc că te-ai înrolat în numele morții,
Și ești un soldat ce luptă pentru iubire.
Și știu că n-ai să te mai întorci niciodată acasă,
Dar casa-i acolo unde ți-e sufletul, nu?
Când mă gândesc la tine, nu ca la un om mort!,
Învie sufletul în mine și sper în Revedere.
Într-o zi o să ne revedem Acasă.

Pentru toți oamenii morți la care mă gândesc nu ca la ”un om mort”. Pentru bunicul.  9 ianuarie 2016, scrisă pe malul Dunării.

stairway_to_heaven1.jpg

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s