O blondă și-o bicicletă

O blondă pe-o bicicletă își pedala sufletul;
vântul pe pielea-i bronzată îi gâdila râsetul.
O blondă pe-o bicicletă asculta Led Zeppelin
strigând amorului în șoaptă: Unde ești? că vin!
O blondă pe-o bicicletă mergea încet, cu ochii-nchiși,
văzând-o suferind în taină, norii se dădeau învinși.

Read more

Advertisements

Orașul în care nu se întâmplă nimic

Norocul meu e acela că m-am născut în orașul în care nu se întâmplă mai nimic. În orașul cu blocuri livide, străzi cenușii și parcuri mâncate de vreme, unde nici soarele nu se căznește să răsară, ci numai Dunărea, singură, de mii de ani, respiră și visează visele zorilor. Parcă numai eu și Dunărea ne întâmplăm sub orizontul care atârnă deasupra micului oraș anost, planetă locuită de roboți triști…

Read more

La crucea de la mânăstire

12355794_178036119216557_338199133_o

 

La crucea de la mânăstire a stat timpul în loc.
Mai mult ca niciodată, azi iarăși te invoc.

Pe crucea de la mânăstire văd nevăzute cuie.
Azi iar ipochimeni, pe ea vor să te suie.

La crucea de la mânăstire, mă plec și-mă-nchin Ție.
Cu lacrimi cânt a mea nevolnicie.

Pe crucea de la mânăstire respiră-un bob de rouă.
E frig și-i ger. Arată-ni-te nouă.

La crucea de la mânăstire se vede Dunărea cum curge.
Mă iau la trântă cu păcatul… Uite răni și uite sânge…

Pe crucea de la mânăstire mi-am lăsat sărutul.
În el mi-am pus credința, căci ea mi-i tot avutul.

La crucea de la mânăstire am șezut ș-am plâns.
Dar starețul văzând, cu vorbe dulci m-a uns.

La crucea de la mânăstire, lumea-i așa departe.
Pe crucea de la mânăstire, te simt tot mai aproape.