Sunt un nimic care merge la pas cu Dumnezeu prin ploaie. Azi îmi târam bocancii prin băltoace și mi-am zis că-s un nimic mergător, ce-și adună pașii înecați în plânsetul cerului. Singurul lucru care-mi amintește că nu sunt un nimic e acela că-L port pe Dumnezeu în mine. Și astfel sunt un nimic dumnezeiesc. Cineva m-a întrebat odată de ce ar trebui să mă iubească, i-am spus s-o facă numai pentru că în toată nimicnicia dinăuntrul meu se află Dumnezeu. Te somez, i-am mai spus, să nu mă iubești pentru că scriu poezie, pentru că uneori până și ea e un nimic, iar alteori, se spânzură de penița stiloului și moare nescrisă. Să nu mă iubești pentru sărutările mele, uneori proaste și neîndemânatice, pentru că-ntr-o zi, n-am să ți le mai dau. Să nu mă iubești pentru că-s blonda întru care ai vrea să-ți culci amorul înfierbântat, căci într-o zi, pe păr îmi va picura ninsoare iar în mine s-or înmuia toate tainele pe care arzi de nerăbdare să le sorbi. Nu mă iubi, deci, pentru nimic din toate acestea pe care oricum ți le-oi da, dar care-s efemere, ci iubește-mă degeaba. Iubește-mă pentru că-l iubesc pe Dumnezeu.

…E miezul nopții. Beau Cioran, combin cu Nietzsche și sting cu Biblia. Ăștia mă iau de cap, cred că mă-mbăt… mi se împleticesc gândurile, mă spijin de toți pereții rugăciunii și mă prăbușesc pe podea, vărsând îngenucherea-mi. Caut somnul, somnul fuge și vine insomnia… Fac bilanțul pe ziua de azi. Băi da-o-n…! Iar n-am bani de plătit chiria. Mda. De optișpe ani și vreo câteva luni stau cu chirie în scurtul popas al vieții. Chiriaș al propriei existențe. Plătesc în monede de iubire, credință, supunere, plătesc în versuri și fapte, numa’ că mă pomenesc pentru a nu știu câta oară că-s cam strâmtorată. Păi, de unde Doamne să-ți plătesc și astăzi? Cu ce? Cu nimicul din mine? Pe ăla nu-l primește nimeni, nu vezi? Uite, na, am buzunarele goale. Numai firmiturile zilei ăsteia. De azi dimineață bombăn întruna, ba că afuristul ăla a vărsat cafeaua pe mine, ba dau dracului toată ploaia și frigul care-mi îngheață mâinile, ba pe controlorul din RATC care m-a prins iar fără bilet, ba m-apucă dracii pe neghiobul ăla pe care mi l-ai scos în cale, ba mi se nazare pe femeia grasă din microbuz care înfulecă o plăcintă mare și eu mor de foame că n-am mâncat nimic de azi dimineață, ba că profa a uitat că azi am teatru, ba că molâul ăsta de șofer conduce ca naiba, ba câte și mai câte, că dacă stau să le adun, nu știu să fi gândit ceva frumos pe ziua de azi. N-am, Doamne, suficient să plătesc chiria pe ziua de azi. Știu, tu nu-mi spui niciodată că n-ai, că nu-mi dai, că nu poți. Vezi neghiobia din noi, oamenii? Noi niciodată n-avem timp, ca și cum Tu poți să aștepți, ca și cum Tu ai tot timpul din lume… Plătesc amenda urâtului ăla de controlor da’ când vine vorba să-ți dau ție ce-i al Tău, dă de unde n-ai. ..Că dimineața semăn grâu, seara culeg neghină….!

N-am, Doamne, n-am decât credință. Dacă vrei să nu mă dai afară din propria-mi viață ce mi-o ții în palme… De mâine am să mă străduiesc mai mult…
Sunt un nimic care Te iubește.

,,,.jpg

Advertisements

7 thoughts on “N-am, Doamne, de unde să am?

  1. Ai un stil foarte frumos! Scrii profund, ca si cum ai scrie o carte. Esti foarte lirica, in ciuda compozitiei in proza. Fug cu gandul la Cioran, prietenul nostru comun, care deschide “culmile disperarilor” cu capitolul “A fi liric”. Nu sunt cel mai apropiat de Dumnezeu, insa de Cioran cu siguranta sunt. Pe Nietzsche nu l-am aprofundat, am vreo doua volume de-ale sale, insa Cioran ramane, in ciuda faptului ca mi-am gasit stabilitatea de ceva vreme, fratele meu siamez. Este medicamentul tuturor psihozelor acestei lumi imperfecte.
    Glumind putin on-topic, spun ca am fost de cateva ori in Constanta (sunt din Bucuresti), insa nu am avut nenorocul sa fiu prins de controlor 🙂 Mi-e dor de ruta lui 5-40….

    1. Mulțumesc frumos! 🙂 Pe mine, sinceră să fiu, Cioran nu m-a dat pe spate. Prea deprimant, prea, prea, prea nu pe gustul meu… L-am citit făcând cruce pe cerul gurii :)) -așa, preventiv- că din câte știu eu, vreo câțiva s-au sinucis după ce i-au citit opera. Or, dacă un scriitor, după ce-l citești te face să-ți iei zilele, mh!, nu știu ce să spun. Dar mna, cine-s eu să-i contest genialitatea recunoscută de atâția? Nu corespunde cu credințele mele și atât, să zicem.
      Cât despre controlor, m-a prins de vreo două ori :)) și m-a prins calumea. Merci înc-o dată pentru cuvintele spuse.

      1. Cu placere! 🙂 Daca vei aprofunda opera lui Cioran, vei observa ca nu este doar un “sceptic, trist, deprimant, mizantrop”, asa cum il numesc unii critici. Iti recomand sa citesti caietele (3 volume) pentru ca acolo ai o culegere imensa de ganduri de toate soiurile, dar si Scrisorile catre cei de acasa, caci acolo iti vei da seama de dimensiunile acelui Cioran sensibil, familist, cald, bland, domol, grijuliu 🙂

  2. PS: Ce-i drept, din spiritul de autoconservare si precautie intr-un oras necunoscut totusi, am calatorit intotdeauna cu bilet valabil in RATC 🙂 In Bucuresti circul cu bilet doar cand merg cu prietena, care ma “obliga” sa imi incarc o calatorie pe card… Mai nou – de cativa ani – aici nu mai poti cumpara bilete fizice. Trebuie sa ai card electronic si sa incarci calatorii pe el….. Bullshit!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s