Ce-ar fi fost să creadă-n Rai și-n Iad
și soarele și iarba și frunzele ce cad?

Dacă Dunărea ar crede-n Rai, azi i-ar fi frică
și nicidecum nu mi-ar mai face-n ciudă că ea e fericită…
ar ști că iadul o așteaptă pentru crime odioase,
fiindcă-n Rai te duci numa’ cu faptele frumoase.
De-ar crede frunzele în Rai ar ști,
că sinuciderea El nu o va primi…
ș-ar înceta să-și prindă ștreangul-n fiecare toamnă
fiindcă Raiul vrea, chit că ești frunză, să fii doamnă.
Și dacă soarele ar crede-n Rai, s-ar mai smeri puțin,
fiindcă-n veșnicie, căldură e din plin.
Iar noaptea în veșnicie de-ar spera, ne-ar da lumină,
dar pâcla-ntunecoasă cade iarăși lină…
Și dacă munții-ar crede-n Rai, n-ar mai avea creste semețe,
ci s-ar pleca să soarbă a pustnicilor povețe….
iar ploaia, dac-ar crede-n Rai, n-ar mai întârzia
ci ca o credincioasă, pe pământean l-ar ajuta…
Dar nimic din tot ce ne-nconjoară, nu crede-n Rai,
și pentru c-așa le-a gândit Domnul, El pentru mine-i Crai.
Natura țese (în numele veșniciei) sfinte păcate,
de aceea frunzele cad și noaptea e noapte…
și soarele se crede tot fiindcă dă tot: Lumină,
și Dunărea curge, durerea alină.
Dac-ar crede-n Rai și omul și natura
parcă Raiul din cer s-ar da de-a dura
în loc să fie-n cer ar fi pe pământ…
și atunci, niciun pământean
n-ar mai spera
să fie…
sfânt.

7006968-art-nature

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s