Cad frunze moarte, cad picături bolnave din nori de plumb,
Se spală moartea-n cimitir…Eu tot mai tristă sunt.
Bat clopote în depărtare a moarte și-a durere,
Tot în genunchi mă plec și cânt, cer ploii mângâiere.
Au ruginit din nou copacii și iarba pe pământ,
A ruginit și al meu suflet. Așa ce bate-un vânt…
Cad pașii-mi morți prin cimitirul gol…
Spre cer îmi ridic ochii, cad lacrimi rostogol.
Se frânge-n mine viața ș-am suflet de neom,
Rămân pustie-n gânduri, și tare-aș vrea să dorm…
Ascult Vivaldi, ”Toamna”. Pământul încă-i cald.
Un aer rece vine…În vise moi mă scald…
Azi dragoste cu vântul nu mai fac. Nu mă iubesc cu cerul.
Azi pace-n mine cer, să-mi încălzească gerul…
Cu-o inimă virgină, și trupul mi-e la fel…
N-aș vrea oricum, să fiu cumva altfel.
Mă plimb prin cimitr. Aici somnul e moarte,
sau moartea este somn? Sau ce le mai desparte?
Se țese-n a mea minte, un gând ca de damasc,
Cei ce nu mor, nici măcar nu se nasc…
Un gând firav trimit în zbor, călare pe un nor…
E-un gând beat, împleticit, făcut din drag și dor.
Îmi e tristețe, îmi e durere…
Viaţa mea ce se trece fără a mea vrere.

autumn-8

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s