Me. Sister. Poem. No love, no glory.

Jurnalul unei nesăbuite

C: Crezi tu, iubito, că peştele
se zgârie de apa lui sărată?

A: Eu nu mai cred nimic, iubitule
Căci inima ți-e plină de minciuni.

C: Dar, hai, să ne spunem minciuni importante,
Dar, hai, să ne spunem minciuni şi mai mici,
Aşa cum amanţii le mint pe amante
Şi ele îi mint pe pământ pe aici.

A: Dar eu nu-ți sunt amantă, dragule,
Și nici prin gând nu-mi trece vreodată a fi,
Căci nu mă mângâie minciunile astea trecătoare,
Și sufletul mi-e trist și amărât.

C: Dă-mi sufletu-ți din nou să ți-l iubesc Și-ți jur minciuna s-o jertfesc. Așa cum flori nu răsar pe-un mormânt,
Așa nici dragostea nu creşte din pământ.
Ci din iubire se naşte iubirea.
Și din minciună, oh, stiu… piere iubirea!

A: Oh, tu, cu-ale tale vorbe dulci…!
Vrei iară să mă minți?
Vrei iar să-mi zburde sufletul spre țărmuri călătoare?
Să mă sufoc cu…

View original post 206 more words

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s