Port în mine poezia pe care nu pot s-o scriu.
Și iar se face noapte. Și iarăși e târziu.
Și iar somnul nu vine, și iar mă sting de dor
Și iarăși implor cerul să nu cumva să mor.
Și vine dimineața, și corpul mi-este greu
Și iar port poezia,  pe care-o port mereu.
I-atât de grea, căci dac-aş scrie-o, fila s-ar rupe, s-ar preface-n moarte,
Dac-aş cânta-o, aș face din ea șoapte…
Or poezia mea nu vreau să moară.
Căci făr’ de ea, eu aş trăi-ntr-o doară.
De azi am să trăiesc doar ca să-mi scriu viața.

De aici mi-e poftă să trăiesc. Așa-mi hrănesc speranța.
Și știu că într-o zi, poezia din mine
Are să fie scrisă…de te-o-ntâlni pe tine.

blog

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s