Singurătate, cum mai mănânci din mine!
Cu zâmbetu-ți de fier, mă faci una cu tine.
De atâtea nopți adormi alăturea-mi în pat
Mi-i aşternutul rece. Ca al unui soldat.
Mă-bratişezi cu ale tale mâini, şi doare
Sub tine mă turteşti, de parc-aş fi o floare
Și ce tortură să simt al tău trup nefăcut
Cum cade peste mine, așa, negru şi slut.
Simt. Îmi pândești orice surâs și orice gând
Ca un ibovnic mi-eşti. Eu…simplu om de rând.
De atâtea sărutări amare, mi-a amorțit și șoapta
E-un ger în mine… Cred că se lasă noaptea.
Și iarăși zorii vin și iar mă ții de mână,
De vrei să mă iubești, tristețea fă s-apună!
Dar tu mă vrei a ta, acum, astăzi, mereu
Dar știi tu oare să mânuiești un zmeu?
Când eu zbor liber sunt și-aşa voi fi în veci
Tu vrei cu-a ta iubire, să mă întuneci deci.
Te du, îți strig, nu vreau să-ți fiu mireasă.
Ți-arunc inelul și-ți mai zic doar, lasă…
Prea mult ai nins în mine cu dor nebun și gol
Dă-mi aripi înapoi, să zbor iar de la sol.
image

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s