Nu știu alții cum sunt, dar eu uneori simt că nu-mi aparțin. Că mâinile mele nu-s ale mele, că port în mine un suflet surd și orb care n-are nimic de-a face cu mine, că văd prin niște ochi încețoșați și grei, că-n mine nu zace decât un morman de oase și mușchi, că în definitiv, nimic din ce-i în mine nu-i al meu ş-acest nimic dureros al inutilității nu poate fi anulat de nimic. Cred uneori că din toată frumusețea lumii, nu-i nimic care să mă mai inspire; toate simțurile mele sunt amorțite și reci, totul îmi pare un imens nimic din care nu mai pot sustrage. Și-i al naibii de dureros să exiști, să respiri, să gândești, să trăiești dar să nu simți.

Să nu fie nimic care să-mi facă sufletul să râdă, să se joace cu el, să-l umple de viață și de pofta de a trăi. Întreaga mea vară e doar o stare de apatie. Mă trezesc dimineața și aceasta-i toată o mahmureală absurdă, după nopți bete de insomnii și gânduri în care plonjez uitând de mine și de tot ce-i al meu. Mă dreg cu Shakespeare și Dostoievski și abia atunci stropi de fericire picură înăuntrul meu. După-amiezile mele sunt secătuite de orice fapt real. De fapt, vara asta sunt plecată din lumea pământenilor. Alerg prin țara visului și-al romanelor, fără să bag de seamă că timpul trece și că mă trec și eu. Deschid ochii și-mi șoptesc că viața e frumoasă, mă cobor din raiul beletristic și cu picioarele goale pășesc prin realități prin care mă rătăcesc, la care nu mă pot adapta, realități lipsite de frumusețe, care-mi inspiră milă, trec pe lângă oameni cu fețe pleoştite și posace, creiere mici și mă sufocă incultura. Oameni care n-au aceleași bucurii ca ale mele și care nu mă înțeleg, care mă lasă rece și descumpănită…         Ieri stăteam pe plajă și citeam Demonii, Dostoievski. Alături, o gașca de băieți cu acent moldovenesc se dădeau în stambă, devenind extrem de ridicoli și gălăgioși. Se așează lângă mine unul mai tupeist și spune: şe şiteşti aşia donşoară?, ce să citesc, zic eu sictirită, Dostoievski. Aaaa, răspunde el ca și cum prinsese sensul unei întregi mari scofeli, şi…şini-i ăsta?, zic… e, unul…care n-avea ce face și a zis să scrie despre demonii omenirii. Mă întrebam în sine mea de ce mă complic să răspund, voiam poate să văd proporțiile gigante pe care incultura sa putea să le capete. Vălieu, zice el stupefiat, da’ îi cam mare don’şoară… Îți plaşi să şiteşti, ai? Braaaavo! Zic, ai merci!             Cum să trăiești și să nu fi auzit de Dostoievski? Nu zic să-l fi citit, că nu toți or fi maniaci ai lecturii ca mine, poți trăi bine-mersi și fără să știi că există titani precum Tolstoi, Shakespeare, Dostoievski, Euripide, Sofocle, dar cum ieși tu în lume așa gol?              Şi-n fine. Vara mea e îngropată în noiane de hârtii, care au să mă smintească și au să mă transforme într-o antisocială, dacă nu mă salvează cineva și nu mă aduce cu picioarele pe pământ.              Abia astăzi, privind Dunărea, câteva dintre simțurile mele au început să se deștepte: era atât de frumoasă, încât dacă ar fi fost o fată, aș fi zis că-i marea zi a vieții sale și că merge la întâlnire, atât de splendid îi ședea în rochia cu falduri albastre, cu mersu-i legănat și mișcările grațioase.  Privind-o, îmi imaginam câte suflete poartă cu ea. Pe câți a înghițit și câte vieți ține în palmă. Dacă ai fi femeie, ți-aş zice Dalila. Când vezi piatră ce nu simte nici durerea și nici mila –  De ai inimă și minte – feri în lături!, e Dalila!, dar tu nu ești femeie iar eu nu-s Eminescu.         Pentru prima dată după multă vreme mi-ai îngenuncheat sufletul de durere și l-ai trezit, lovindu-l cu dor. Se făcea un an de când murise bunicul și mă simțeam legată de tine, fiindcă amândouă l-am atins și l-am iubit cu brațele noastre. image

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s