Capitolul I: ”Dac-ai ști cât am fugit de tine, până te-am întâlnit…”

Știa că se va îndrăgosti de un artist. Sufletul i-o spusese de atâtea ori și se agăța de tainca dorință ca el să fie ori actor, ori scriitor. Cel de care s-a îndrăgostit, era ambele! Și  câte visuri nu-și făurise despre viața cu un artist, și cum i se mai arăta aceasta în toată splendoarea ei… Pouvre fille!

Read more

Advertisements

Altfel

M-am temut că m-am îndrăgostit de tine. Dar  nu era decât o păcăleală a sufletului. Mă îndrăgostisem de o născocire a minții mele ș-acum iată-mă îngropată în singurătate- bastarda fericrii mele.

Mă îndrăgostisem de ceea ce voiam să fii, nu de tine, tu, cel adevărat. Așa mi-am dat seama că nu te-am iubit niciodată și că n-am să te iubesc așa cum dragostea-mi cere să iubesc. Și totuși jocul ăsta dintre noi mi-a plăcut la nebunie; mă făceai să mă cațăr pe culmile gândirii, mă furișam printre gândurile tale căutând gândul care să mă conțină pe mine. Mă îmbăta prezența ta și mă goleai de mine. Și poate că tocmai asta mă speria cel mai tare, că-mi năpădeai ființa și mă împuținai până la insignifianță. Tu, bolnav de acea aroganță rafinată.

Read more