Cu fiecare apus rispit de întuneric
Caut sensul vieții. Îmi pare himeric.
Cu fiecare dimineață în care soarele răsare
M-ascund de lume, mă caut cu-nfrigurare.

Se duc în mine lupte, sufletul mi-i fragmentat
Odată ți l-am dăruit. L-ai luat…și l-ai uitat.
Cu fiecare zi mă-nstrăinez de eul meu coleric…
Cu fiecare apus risipt de întuneric…

Un vifor cumplit se naște-n mine
Mi-s ninse gândurile. Mă plâng pe mine.
Odată am crezut că universu-i feeric
Azi caut sensul vieții. Îmi pare himeric.

Credeam că iubirea-i pretext pentru roman
Azi nici atât nu cred. Azi nici pe mine nu mă am.
Se stinge ș-al tău chip, volatizat în nepăsare
Cu fiecare dimineață în care soarele răsare.

Lumea îmi zâmbește. Eu îi surâd nevinovat.
Umblu prin ea deși mi-e sufletul speriat.
Lui nu-i suficientă și-mi strigă-n disperare…
M-ascund de lume, mă caut cu înfrigurare!

M-ascund de lume, mă caut cu-nfrigurare
Cu fiecare dimineață în care soarele răsare
Caut sensul vieții. Îmi pare himeric.
Cu fiecare apus rispit de întuneric.

Advertisements

2 thoughts on “Cu fiecare apus risipit de întuneric

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s