Sărută-mi mintea cu vorbe dulci,

Vorbește-mi nu în dodii, ci în cuvinte lungi.

Salvează-mă din existența-mi ternă,

Și fă-mă să cred că iubirea-i eternă!

Adună-mi visele împrăștiate-n așternut

Și mângâie-mi trupul nicidecum cunoscut.

Suflă-mi în gânduri cum doar tu o știi,

Fii ceea ce eu însămi îmi doresc să fii!

Sărută-mi mintea, nu-ți fie teamă,

Stoarce-mi sufletul cât întrînsul te cheamă

Sunt un măr ce se lasă cu poftă muşcat,

Joacă-ți rolul îndelung aşteptat.

Te sperie cumva, fiind alambicat?

Poţi să-l faci mai puțin complicat?

Atunci te du și lasă-mă cu mine,

Dar de nu știi să mă iubești, atunci cine?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s