privește-mi sufletul, ți-l dau în grijă

Îmi cânt durerea și propriul recviem mi-l scriu,

Căci nu știu cine sunt,  mi-e sufletul pustiu!

Salvează-mă de mine însămi, mi-e teamă…

Mi-e teamă de mine! mi-e teamă să iubesc…

Eu nu știu să ascult tăcerea…

Sunt un copil ce n-a simțit durerea!

M-arunc în jocuri infantile, și râd la glume puerile!

Eu cred că-i știu ce-i fericirea… dar poate fi posibil

Să știi ce-i fericirea dar să nu cunoști iubirea?

Privește-mi sufletul, ți-l dau în grijă…

N-ar fi prima dată, mereu l-ai văzut gol

Și niciodată goliciunea lui nu te-a speriat…

Te-a fascinat!

Advertisements

După ce murim ne ducem la Universitate, tu nu știi?

Cochetez de la o vreme cu întrebări legate despre ce se va întâmpla după ce fizicul nostru va da semne că nu mai poate, și vom rămâne la cheremul sufletului. Pe scurt, unde ne ducem după ce murim?

În iad cred, cred că iadul este aici pe pământ, dar nicidecum nu cred că în viața de apoi ne vom mai confrunta cu acest infern. Mai degrabă cred în teoria citită la James Clevell- în Shogun, se spune că omul are nevoie să-și depășească anumite temeri, convingeri, să devină din ce în ce în ce mai bun, să se purifice și  tocmai de aceea  după ce  îi moare fizicul,  își cumpără alt corp și trăiește altă viață, așadar se reîncarnează. (Când am auzit prima dată de Reîncarnare eram mică și mi-am întrebat profesoara de religie dacă crede în așa ceva, dar nu eram încă pusă în temă că religa refuză categoric această credință și mi-a ținut o pledoarie, vai de capul meu!) În fine, mă tot întrebam dar până când ne reîncarnăm? care e rostul reîncarnării? și câte vieți ne sunt oferite? Apoi am aflat de Nirvana.

Nirvana înseamă Rai, și numai după ce te reîncarnezi de câte ori e nevoie, până ajungi să te autodepășești și îți termini misiunea în această lume, abia atunci dobândești permisul de a ajunge în Nirvana. Ei, asta da teorie. Cred că pe asta o accept cel mai mult dintre toate câte am auzit până acum.

Până când stând de vorbă cu tata la un pahar de vin, doua, trei (eu nu!), și tot vorbindu-mi de Japonia și Shogun, i-am spus despre cum cred eu în Nirvana și totodată în reîncarnare. Și cu umorul lui amplificat de paharele de vin roșu, vine și-mi răstoarnă toată teoria înlocuind-o cu  o altă doctrină utopică dar extraordinară!

-Păi cum mă, tu nu știi că după moarte, ne ducem la Universități!? Învață în viața asta cât poți, că pe bază a ce înveți acum intrii la ce universitate vrei! Pe lumea cealaltă iei informațiile cu tine, așa că nu te duce să te faci de râs!, zise tata.  Mama, neputându-se abține zise-

-Ba nu! Pe lumea cealaltă te duci cu faptele bune! Probabil vorbise bunătatea din ea.

-A da, ai dreptate! Apoi revenind la Universițățile lui, zise- Păi ce, tataia ce crezi că a luat cu el după ce a murit? Și-a luat umorul și toate poeziile! Tot din ele o să se hrănească și acolo și cateogoric a intrat la universitatea de Poezie.

Făcându-le jocul, le-am zis-

-Aha, și bănuiesc că l-au întâmplinat Eminescu, Bacovia, Alecsandri, nu?!

-Pff! ( Făcu așa un gest emfatic) O nebunie e pe lumea cealaltă! (Parcă se visa ajuns acolo) Citindu-i  gândurile, i-am zis-

-Hai mă tati, termină cu glumele! Mi-ai promis că pân-la 90 de ani ai să scrii și ai să citești, și abia atunci după ai să te gândeși la ce se întâmplă după ce murim!

Un coșmar cu Stalin, Hitler, Ceauşescu și PONTA

Aseară l-am visat pe  Nicolae Ceauşescu.
Era primar aici, în orașul în care se scurg zilele mele și mărșăluia cu alți tovarăși de-ai săi, țipând cât îi țineau plămânii “CEA-U-ŞES-CU”. Eu priveam acest marş comunis cu durerea ghemuită în suflet și plângeam fără să-mi pese că m-ar putea vedea cineva, sau că însuși Ceauşescu mi-ar fi putut auzi gândurile… Știu că ma urcasem în Casa de Cultură, știți voi, în balcon acolo, și am țipat ‘Vă va duce la pieire!  Salvați-vă cât încă mai aveți tim…’, n-am apucat să rostesc cuvântul ‘timp’ până la capăt căci SS-iştii lui Hitler m-au smuls cu putere din încercarea oratorică pe care vroiam s-o susțin acolo în fața lumii și mă loveau  crezând probabil că-s făcută din fier, atât de dureroase erau loviturile lor cu biciul. Un torent de înjurături se revărsau din gura mea împotriva lui Ceauşescu, care cred ca se răsucește în mormânt acum, și mai ales împotriva tuturor comuniștilor, naziştilor etc.

Într-o seara, cu puțin înainte de primul tur de votare, i-am visat pe Stalin și Hitler că luau masa la mine în sufragerie! Da’ culmea e că nutream un soi de admirație pentru ei, de nici nu-ți poți închipui. Eram un fel de Ponta în biroul lui Băsescu!  Rosteam mașinal replici de genul ‘ Sunt de acord cu dumneavoastră’, ‘Aveți perfectă dreptate!’ , ‘Într-adevăr, Heil Hitler!’…  Mă minunez și eu de neputința și prostia din visele mele.
În altă seară, tot de curând l-am visat pe Ponta că era Președinte și a doua zi de dimineață ma pregateam de liceu si fericită îi spun tatălui meu ‘ Tati! Am visat că a ieșit Ponta! Se zice că ce visezi, niciodată nu se întâmpla în realitate!’

În dimineața aceasta, mâncam și mi-am adus aminte că aseară l-am visat pe Ceauşescu.  Somnoroasă, am spus:
– Tati, l-am visat pe Ceauşescu.
– Păi tu știi cum arată?
– Serios? Am văzut poze cu el. Și-n plus, în vis nu arăta cum e el de fapt… Arăta cum îl văd eu- scund, bondoc chiar, chel, cu o burtă imensă… un caraghios!
Râdea… dar știam că nu-i râsul lui.

-Crezi că-i de bine că am visat așa?

-Depinde… poate însemna întoarcerea comuniștilor la putere! Eram învinsă. După un moment de tăcere am spus:

– Tati?
–  Hm?
-Crezi că iese Ponta?
– Ar fi o minune dumnezeiască să iasă Iohannis…

Eu azi nu fac decât să mă rog pentru minunea asta, că n-am 18 ani să merg la vot. Tu ce faci? Du-te și salvează-ne!

Încotro, tovarășe timp?!

Încotro, tovarășe timp?

Ce-i cu goana asta disperată?! De cine fugi? încotro vrei să ajungi? De ce n-ai răbdare cu noi, oamenii, biete suflete, obosite mereu aflate pe urmele tale…!??

Ceasul ticăie iar viața stă la colț pândind momentul prielnic să mă înhațe în aventura ei… Cu cât timpul zboară, cu atât mi se pare că văd viitorul  venind înspre mine și nu știu dacă să mă tem sau să mă bucur… cine poate ști ce-au complotat viața, destinul și viitorul împotriva mea? Cine știe pe ce căi nebănuite mă vor purta în neștire…

Tocmai de aceea, tovarășe timp, oprește-te puțin, hai să fumăm o țigară împreună, să bem o cafea…să amânăm cât mai mult momentul întâlnirii mele cu viitorul!  Te rog, nu mă pune încă față în față cu soarta mea, nu cred sunt pregatită și parcă mi-am pierdut toate cuvintele, sau le-oi fi rătăcit prin buzunarele vreunei haine, înțelege că habar n-am ce să-i spun, ce să-i cer, sau cum s-o întâmpin..

Tu, timpule, treci, oamenii pleacă, viața-și urmează cursul firesc, fără să țină cont de nevoiele și dorințele noastre, iarba crește în continuare, vântul își face plimbările pe străzile atmosferei, soarele încă strălucește… iar eu, eu ce fac? Unde mă duc? Trag de secundele fiecărui minut, sorb din minutele fiecărei ore și trăiesc fiecare zi a unei luni cum cred eu de cuviință… și totuși tot n-am timp! Dac-aș putea, toate clipele irosite i le-aș cere timpului la pachet! Le-aș îngrămădi într-un dulap, iar când aș avea nevoie de ele, le-aș folosi cu tact și prisosință…  Dar clipele nu ni se dau la pachet..

Lunile stau agățate în calendar așteptându-și sorocul și parcă toate-s la fel, precum niște mărgele frumos orânduite pe firul unei ațe, toate au același număr de minute și zile, același număr de nopți bântuite de întrebări existențiale, același număr de dimineți în care-ți propui un nou început și-ncerci să-ți cureți mizeria de ieri, aceleași după-amieze în care lumea nu stă locului o clipă, aceleași seri în care faci inventarul acțiunilor de peste zi, mulțumit sau nu de gestionarea timpului tău…

Și timpului nu-i pasă ce lasă-n urmă, nu-i pasă de problemele tale! Clipele de fericire mai ales, ți le oferă cu atâta zgârcenie, parcă zici că timpul face economie la fericire!

Tovarășe timp, ai îmbătrânit și nu mai ai răbdare cu noi! Dar știu că în zadar îți cer să te oprești, tu ai să rămai indiferent la cerințele mele, eu am să te prind din urmă și am să câștig la un moment dat maratonul acesta… dac-o fi posibil ca cineva să-nvingă timpul..!

P.S- Am să-i spun iernii să te înghețe!