Eul meu este o legendă pe firul căreia petrec zeii! Dar de cele mai multe ori îl surprind îmbrățișat de singurătate, iar îmbrațișarea ei pare să-l tortureze. Nu știu prea multe despre mine însămi, cunosc doar mici infinități care sunt insuficinete pentru a-mi potoli setea de cunoaștere. Știu doar că atunci când m-am năcut, zeii și-au pus pecetea asupra mea și mi-au transformat sufletul într-un mit.

Să-ți spun povestea mea. Eu m-am născut numai pentru că am văzut lumină și am vrut să văd ce este lumea, dar odată cu nașterea mea, a reînviat Olimpul înăuntrul meu. Ares, zeul războiului s-a coborât în templul sacru al ființei mele și mi-a rostit sentința, : “ Eul acesta va fi o cetate imposibil de cucerit sau de exploatat. Posesoarea lui se va lupta zadarnic să-și afle identitatea! Declar război veșnic și fie ca zbuciumul să nu înceteze niciodată în aceasta ființă!” Așa am ajuns să fiu în război cu mine însămi. E o lupă care mă epuizează, mă fascinează și-mi fâlfăi agonia căci nu știu cine sunt.  Când Ares m-a împovărat cu aceasta neputință auzeam ecoul spart al vocii lui Hades, lacom de malițiozitate. Complotul lor a fost susținuținut de Bachus și bacantele sale care mi-au transformat eul în ceva trivial, ai fi spus că e locul de baștină al desfrâului.

Astfel, eul meu s-a murdărit de răutate și aflat ce înseamnă egoismul, orgoliul, mândria, trufia… Un puternic declin spiritual a avut loc în mine, până când Hermes, zeul mesager, care văzănd cum barbarii distrug castitatea mea  s-a sfătuit cu Atena, zeița înțelepicunii, în privința a ceea ce e de făcut.  Fără să stea pe gânduri Atena a dat fuga la Zeus și i-a prezentat situația demnă de milă a eului meu: “Zeus, ai lăsat lucrurile să scape de sub control în Olimp, căci Hades, Ares și Bachus au infectat lumea noastră. Fă lumină căci simt cum sufletul acesta se prăbușește în inumanitate, vertiginos! Trimite pe Afrodita și pe Apollo  să-și împrăștie frumusețea, si spune-i lui Poseidon să și reverse tunetele și fulgerele în semn de amenințare asupra barbarilor!”

Și atunci și-a impus Zeus hegemonia asupra mea. Dar a durat ceva timp până să-mi educ eul, să-l învăț că o astfel de viață dezmățată îl va distruge, îl va rupe în bucățele mici, multe, infinite… Și a venit Apolo, mi-a îmbrățișat eul atât de tare că simțeam că tot ce era spart în mine, se lipea la loc, simțeam cum toate golurile se umpleau de umanitate și începeam să ma descopăr pe mine, să ma recunosc și să mă regăsesc. A fost perioada critică a vieții mele, numită- Adolescere- când autocontrolul mă depășise și eram guvernată de sentimente ignobile!

Dar știam că e doar ceva trecător. Știam că atunci când m-am năcut, Olimpul a reînviat cu totul, nu doar răutatea și barbarii. Știam că Atena mi-a dat inteligență si Afrodita frumusețe interioară, știam că Apolo mă va salva și-mi va da o bucată de fericire, știam că Eros mă va încununa cu iubire… Fără să știu cum, sau de ce, știam ca sufletul meu va fi o legendă demnă de povestit.

Pentru că în mine se războiesc adesea zeii, căci ei mi-au pecetluit eul. Dar sufletul meu e ca un basm în care binele biruiește răul!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s