Hazard

Cred cu tărie în destin și știu că nimic nu-i întâmplător! Hazardul este alcătuit dintr-o sumedenie de complementarități inexplicabile.

Doar că de asemenea știu că între om și destin exista o relație de simbioză, se provoacă și se creează reciporoc.  Destinul joacă un rol primoridal în viața și întâmplările omului, dar să-l împovărezi pe el cu toate sarcinile fără ca tu să lupți pentru ceea ce îți dorești, e o prostie. Dacă destinul ți-a pregătit ceva, să știi că nu o poate face de unul singur!

‘Așa a fost să fie’, mă face destinul de cele mai multe ori să rostesc. Știu că este inutil să mă lupt cu el, să fiu împotriva lui.’Destinul este ecoul lui Dumnezeu.’

S-a întâmplat de multe ori ca lucrurile să nu fie cum vreau eu, să îmi doresc ceva, pe cineva, și să nu obțin. Și în nebunia momentului impulsivitatea m-a făcut să mă plang cu emfază că m-am născut fără noroc… Dar de fiecare dată, timpul, complice cu hazardul m-au făcut să înțeleg că a nu obține ceea ce îmi doream la momentul respectiv, a fost cel mai bun lucru care mi se putea întămpla. De atunci, când vine vorba de destin, las încăpățânare deoparte, penru că e ca și cum m-aș lupta cu morile de vânt.

Și de atunci știu că destinul sălăsluiește în noi înșine.

Advertisements

Love poem

Iubesc.
Să trăiesc.
Să râd.
Să iubesc.
Iubesc arta
Și te iubesc pe tine.
Și mă iubesc pe mine.
Și tot ce-i bun și ce-i frumos,
Iubesc.
Iubesc jocul soarelui
Și răsfrângerile apusului,
Iubesc și rolul visului,
Și port iubirea asta toată
În păru-mi blond încununată.
Respir iubire, trăiesc prin ea
Și ea traieşte-n mine.
Și spune-mi, cine?
Cine mai iubeste atât de mult
În asta zi de joi,
Și mâine, şi-n ziua de apoi?
Iubesc noaptea cu tristețea ei cu tot
Și iubesc așa cum pot.
Iubesc toamna,
Și iarba ruginită
Și stelele-adormite
Și visele-mplinite.
Iubesc să râd și atunci când nu am voie
Căci pentru mine râsul, e o cruntă nevoie
Iubesc să mă iubesc și să mă simt iubită
Precum o pasare iubește, să nu fie-ngradită.
Iubesc să văd iubirea defilând prin suflet
Cu mersul leganat pe cel mai frumos cântec.
Iubesc și fericirea când vrea să ne jucam
Și iese în grădină și-ncepem s-alergam.
Și dacă tu nu poți sau nu știi să iubești
Alege acum de vrei, sau de nu vrei să-nveți.
Am să te-nvăț ce-i zborul,
Și cum să îmi duci dorul…
Sper doar sa poti sa ma iubesti,
Pe mine și pe tot ce-i al meu,
De nu, dă-mi drumul, căci am să zbor precum un zmeu,

Sau am să mă-nfurii precum un leu,

De-mi pângăreşti iubirea. 

Și de nu știi să-mi bei din suflet cu un pai, 

În diminețile de mai, 

Te du, și lasă-mă-n amorul meu, 

De copil cu suflet bleu.