Vara e pe sfârșite, așa ca am să țin un toast în cinstea ei. 

Toastez pentru frumusețea ta, vară! Mereu îmi place să personific lucruri, obiecte, dar cel mai mult îmi place să personific anotimpurile. Pentru mine vara e fată de vreo 16 ani care freamătă de viață, ca să nu mai zic că este de o frumusețe care te frapează. E genul de fată pe care o iubești atât de mult încât îți pare rău dar n-ai renunța nici în ruptul capului la ea. Ea dă buzna în viața ta, stă câte trei luni, îți fură mintea și sufletul și gândurile și te fură pe tine. Te plimbă prin răfăiala razelor de soare, te îmbie cu apa caldă a mării și din când în când tună si fulgeră, ca să te amețească și mai mult. Ea se îmbraca în veselie, se parfumează cu iubirea, își fardează ochii cu fericire iar pe buze-i joacă farmecul. Te ține într-o continuă distracție, încât începi să te întrebi cât mai poate să danseze și piardă nopțile cu toți prietenii pe care și-i face.

Așa că draga mea prietenă, îți multumesc pentru ce m-ai învățat și anul ăsta. 

Merci că ai contribuit la înaintarea mea în vârstă și mi-ai făcut cadou al 17-lea an din viata mea. Si de asemenea, îți mulțumesc tare mult că la pachet cu el a venit și maturitatea. Îmi doream de mult să treacă pe la mine. Era și timpul. 

M-ai învățat să mă descopăr pe mine, m-ai învățat să reflectez asupra lucrurilor care contează cu adevărat. 

Datorita ție știu că timpul zboară precum vântul și că nicio clipă nu trebuie risipită. Tu m-ai învățat să nu regret niciodată ceea ce am făcut și tot de la tine știu că în final regreți doar șansele pe care le-ai avut și de care nu ai profitat. 

Mi-ai demonstrat că până și oamenii în care crezi cu tărie, ajung să te dezamăgească, să-ți calce în picioare încrederea și apoi să-ți ceară a doua șansă de parcă sufletul tău e un fel de tigară pe care o aprinzi când ți-e poftă, o strivești cu nepăsare cand nu mai este utilă, gândindu-te că mai ai și altele… 

Din cauza ta am pierdut nopți întregi gândindu-mă ce este fericirea… și mi-am dat seama că a alerga după fericire este principala cauză a lipsei ei. 

Mi-am propus de asemenea că la sosirea ta să mă îndrăgostesc. Dar cum ăsta e jocul meu preferat, mi-am închipuit doar că mă îndrăgostesc și mai mult rău am făcut. M-am bagat și în jocuri murdare, am rănit oameni, le-am dat lumea peste cap și ca o lașă am fugit de la locul crimei, fără să las nimic în urmă. Mereu zic să mă las de jocurile astea cărora mie îmi place să le zic-wicked games- dar n-am să vorbesc despre ele.  

Odată cu toamna mă cumințesc… Dar tu mereu mă faci să mă identific cu tine. Când soseși tu, mă îndemni numai la prostii! 

Cu toate astea, tare mi-ești dragă. Așa nebună cum ești, semănăm mult. 

Rămâi cu bine… Adio vară. 

P.S- Dacă pe drum te întâlnești cu toamna, molipsește-o te rog măcar cu puțin din veselia ta. Am impresia că toamna, împrăștie prin toți porii melancolia… 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s