Tu, dor, gând călător, nu reprezinți decât o stare de beție a depărtărilor!

Ești doar o cauză a iubirii, asta o știu sigur. Tu te naști din iubire și mori tot din iubire! Glorioasă soartă ți-ai ales. Dar ce faci tu de-a lungul vieții tale? Te furișezi precum un hoț în casa sufletului, și îți incepi munca veșnică. Fără să te ștergi pe preșul de la intare, intrii și pângăreşti frumusețea dinăuntru.

Dor dureros, mi te-ai impregnat în sufletul ăsta mic al meu, te-ai culcușit acolo și nici măcar nu plătești chirie. Faci destule pagube, declanșezi durerea… și dai drumul apei să curgă pe ai mei obraji, să se prefacă în valuri, să mă înăbușe! Cineva mi-a spus odată: când îți este dor, să nu inchizi ochii, pentru că îți va fi și mai dor. Avea dreptate. Închizând ochii, răfuială amintirilor începe să crească și să descrească precum un portativ în spațiu.
Mi-e dor de mine, pentru că uneori mă pierd. Mi-e dor de oamenii pe care i-am iubit dar care au fost doar pasageri in trenul vieții mele. Și mi-e dor și mai tare de cei care au plecat fără ca măcar sa-si fi luat bun rămas. Mi-e dor…şi doare.

Astăzi am fost supusă din nou la una dintre probele tale agasante! Am mers la mormântul bunicului meu și abia m-am abținut să nu vărs lacrimi din cauza ta. În curând se împlinesc patruzeci de zile de când şi-a dat sufletul și atunci voi ști sigur că s-a ridicat la ceruri, pentru totdeauna. De există Rai si Iad, știu sigur că în Rai va ajunge. De există Reîncarnare… sper sa ne reîntâlnim cât am să mai trăiesc.

Stăteam în fața mormântului, la fel de împietrită precum crucea trufașă care marca locul în care se odihnește bunicul. Chiar și ea mă enerva. Și mă indispunea și soarele și căldura și neputința și mă enervai tu, dor, gând călător! Cred că tu te manifeşti cel mai tare, atunci când noi, oamenii, realizăm în sfârșit că am pierdut o persoană pentru totdeauna. Când știi ca n-ai să-l mai vezi, n-ai să-i mai vorbesti, să-l atingi, să-l privești în ochi. Și atunci rămâne doar cenușa amintirilor – ‘icoane ale timpului pierdut’. Și durerea.

Ce-i, dorule? Ai văzut că scriu despre tine și acum ai inceput sa scormoneşti prin sufletul meu almanahul cu toți oamenii dragi mie care acum nu mai fac parte din viata mea?

Da, i se spune dor pentru că doare! Și doare al naibii de tare.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s